„De ce nu am fost alungat de acasa (o amintire cu vinatai)
Cind mama se enerva, era rau. De obicei voia sa ma alunge din casa. Eu, unde sa plec la 10 ani? Incepeam sa pling si, printre hohote, o rugam sa fie buna, sa ma ierte: n-o s-o mai supar niciodata. Numai sa nu ma alunge. Intr-un tirziu, mama se lasa induplecata.
„Ce sa fac ca sa ma asculti?”
„Bate-ma, da’ lasa-ma in casa.”
De la tata o incasam cu o curea, mama folosea papucul. Ma rupea in doua batrinu’. Tragea rar, cu forta, trosneala adevarata. Mama insa lovea iute, cam pe apucate, apoi obosea. Asa ca, daca era de ales, alegeam papucul.
„Iti promit ca stau cuminte, bate-ma tu, nu-i zi lui tata…”
La drept vorbind, nici nu prea aveam de ales.
„Ai luat si joi bataie si vad ca nu ai invatat nimic.”
Asa era, dar cine sa mai tina minte? La cita mardeala maninca un baiat, uitam usor. Important era ca tata sa nu afle. Ar fi scos cureaua.
„E ultima data, promit, e ultima data.”
„Asa ai spus mereu, de data asta ai s-o tii minte.”
Oare ce va fi de data asta? Am devenit, brusc, atent.
„Da-ti pantalonii jos! Acum!”
Instantaneu am inteles ce va urma si m-am facut rosu la fata. Cum sa scap?
„Nu, bate-ma asa, ca doare destul!”
Jos pantalonii sau… sau ma alunga din casa. Nu mai luasem bataie fara pantaloni, dar nu prea aveam de ales. Mi-i scot.
„Si chilotii!”
Simt cum intra frica-n mine. Incerc timid: „Mama, te rog…”
„Daca ti-e rusine, atunci pune-ti pantalonii pe tine si pleaca. Hotaraste-te!”
Mi-e frica, mi-e rusine, ezit, pina la urma insa fac ce mi se spune. Sint in fundul gol in fata mamei. Mama ia papucul si vine in spatele meu.
„Apleaca-te!”
Ma aplec, camasa imi luneca peste umeri, acum sint chiar in pielea goala, mama incepe sa loveasca, iute, pe fiecare fesa, doare, vad stele verzi, doare al dracului, nu mai e ce stiam. Abia ma mai tin pe picioare sa nu cad. Trec minutele, loviturile curg, deja fundul imi ia foc. In fine, scap oare? Loviturile de papuc inceteaza. Ma ridic. Mama se odihneste, eu am ochii in lacrimi. De durere.
„Asta-i doar inceputul. Adu cureaua…!”
„Mama, nu, te rog, ajunge, am sa…”
„Daca n-o aduci e de rau!”
Cureaua e in baie. Sade in cui, o iau, stiu lectia, trebuie s-o ud. Vin inapoi.
„Scoate-ti camasa si intinde-te pe pat!”
Ce-a urmat? Incasez alte 20 de lovituri cu centura tatei uda, pling deja in hohote. Mama e obsita, gifiie, eu am curul tandari, rosu, dungile de la curea devin vinetii.
„Sa stai acum in genunchi cu miinile pe cap. Ramii asa pina ma intorc, urmeaza repriza a doua. Daca te misti, te bat pina diseara!”
Mama s-a intors dupa vreo jumatate de ora. Avea in mina o varga, una lunga, cu noduri. Varga ustura cumplit. Am incasat inca 25 de vergi la fundul gol. O usuturime de neinchipuit.
Papucul, cureaua, varga, eu dezbracat in fata mamei, si o bataie cum nu mai primisem pina atunci. Seara, a aflat si tata. M-a chemat la el, m-a pus cu capul intre picioare si mi-a administrat pe loc alte lovituri de curea la fund. Eram deja in pijama, a fost la fel de rau ca si bataie primita de la mama la fundul gol.
A fost cea mai nasola pedeapsa pe care am primit-o in viata mea. Nu si ultima, din pacate… „
P.S. :unii părinţi consideră că bătaia e o soluţie, Dar poate fi şi în cazul de mai sus?! Îi tragi o palmă sau îl maltratezi şi îl baţi pînă nu mai poţi???Mă şocase şi nu numai…
Nu voi înţelege niciodata părinţii care îşi bat copii cu scuza că nu înţeleg….Nu i-ai explicat nimic şi vrei să înţeleagă?! Îi spui : fă asta sau asta, nu se poate ailaltă… „De ce?”-întreabă copilul, -„pentru că nu se poate şi gata”, fără prea multe explicaţii sau chiar deloc.
Bătaia nu va fi niciodata o soluţie, cel puţin pentru mine.Dacă ar fi suficientă comunicare, atunci nu s-ar fi ajuns la bătaie.Dacă…
P.P.S. : Acum ştiu sigur- NICIODATĂ nu îmi voi bate copilul şi niciodată nu voi ierta loviturile…, indiferent de persoana care ar îndrăzni să mă lovească.
Scopul NU scuză mijloacele !!!!